Cuvintele s-au rupt de limbă
și s-au lipit de aer
căzând apoi în înțelesuri grele
un mut le-a cules
s-a clătit cu ele în gură
și a început să vorbească.

Numele poartă stigmatele perene
ale neputințelor noastre
multiplicate prin copii în viitor
s-au rupt de bulgărele zgrunțuros de carne
care suntem
și s-au lipit pe plicuri murdare
în loc de timbre poștale
pe care am pus ștampila fosforescentă a prostiei
coletul a ajuns în casa unui orb
l-a desfăcut
a spălat plicurile în apa orbirii
prostia fosforescentă i s-a scurs în ochi
și a început să vadă
însă numai în alb și negru.

Sunetele s-au rupt de articulațiile lingvistice
într-o eufonie în mișcare printre tăceri disonante
și s-au lipit de lucruri casante
un surd le-a spart din neatenție
iar sunetele au țâșnit
ca o săgeată fonică
înfiptă în timpanul surdului
spintecând tăcerea
și surdul a început să audă.