Păcat adânc

Păcat adânc, păcatul greu.
Se șterge doar cu sângele lui Dumnezeu.

De haina albă-o murdărești
Din neputință când greșești,
În lacrimi tot mai poți s-o curățești.
Dar dacă sânge-ți stă pe mâini, pe conștiința grea,
Gândește-te cum te vei apleca
Să-ți moi batista-n rana Sa;
A Celui țintuit pe cruce-n fața ta.
Apoi gânește-te cum ai să-ți ștergi cu sânge oare
Ochi, față, palme, pântec și picioare
Muind la rând batista-n coasta care doare ?
Da-n ochii stinși cum vei privi
Când mâna ta întinsă ști
Că-n chinul Lui, adânc va scormoni ?
Dacă păcatul te gândești să-l săvârșești
Stai și socoate dacă-n stare ești
Pe toate astea să le împlinești.
Ia-ți în urechi cuvânt adevărat;
Striga-va sângele ce-l vrei vărsat
La ceruri sus, neîncetat.
Dar dacă ești căzut, și vinovat ești,
Nu dispera și să nu te-ndoiești,
Sufletul că mai poți să-l mântuiești;
Înmoaie-ți degetul lângă piron adânc,
Și-apoi pe inimă să-l pui plângând.
Și Cel ce suferă făr-de păcat,
Alb te va face ca zăpada și curat.