A venit in sfarsit tentatia zilei emolienta-
epiderma de inger ingenuncheat
pe lespedea mormantului metaforelor dogmatice.

Doamne mi-e gura cuprinsa de ghimpii stelelor
mi-e pulbere in privirea de iarba
oricum umbra mea ma ocoleste la miazanoapte.
Doamne ma ratacesc ca un copil orfan
pe strada uitata in zapada a copilariei.

De acum mantia de in carbonizat
prabuseste orizontul.
orice ecou se intoarce
stol neinteles de inaripate cu gheare
cu fasii de azur si arhangheli sfasiati in cioc.

Nici Iona nu sunt-
in arca palmelor aerul se lichefiaza
acolo ma botez Doamne
singur cu fiecare taina
in fiecare clipa.