Ce mai faci tu frumoasa tatii?
Mi-am întors o clipă ochii de la tine
și mi-ai sărit așa,
ca un fluture obraznic,
cu făptura până la umăr.
M-ai luat pe nepregătite.
Eu ăla,
care te duceam pe palmă
și mai târziu pe umăr,
acum uimit îți sărut mâna,
frumoasa tatii.
Cu ce gură frumoasă mă trezeai tu nopțile
și cu ce încăpățânare mă trezeai din vise.
Visul tatii, vis.
Cum mergeai tu greiere,
împiedicându-te de lumea asta străină
și se apleca tata să-ți țină pasul,
să-ți țină mersul ală,
ce te-a dus departe de mine.
Te-ai săltat așa,
zburând
și nu te-ai uitat în urmă,
și mă uit tată după aripile tale,
mă tot uit și nu le mai văd,
că am îmbătrânit așa cum îmbătrânesc toți tații,
fără să-și dea seama.
Te-ar ține tata iar pe palme și pe umeri,
s-ar trezi tata în toate nopțile
până mi s-o pune cruce la capul ăsta albit.
Că tata-i puternic pentru tine,
un puternic nevolnic acum
când tu îmi ești departe,
fata tatii.

Pan
22.08.2002