cercurile sunt tot mai mici,
pe măsură ce avatarele se preling pe lângă teorii
construim mașini complicate, ego-uri din ce în ce mai mari
avem nevoie de un munte de electronică pentru a mirosi o floare
legenda robotică este împânzită de reguli
moartea naște doar vidul
fugim de oglindă, zâmbim spre bulgării de gheață
astrologia respectă doar principiul nemuritorilor
fără nicio legătură
teoria scrijelită pe nisip urlă
vântul încearcă să se desprindă de valuri
ploaia alunecă adulmecând praful...

mi-e frică de tine

nu mai îmi spune nimic
iubirea mea nu poate fi măsurată în cuante,
de fapt iubirea nu poate fi explicată prin univers
pioni vor reveni scrâșnind la starea inițială

oricât de mari vor fi domurile voastre
nu veți reuși să imitați vulturii
legăturile se vor rupe la un moment dat
și totul va fi invadat de gaz
așa cum dimineața, între ideologii
ceața strălucește ademenitor

mi-e frică de tine oglindă
cioburile tale sunt împrăștiate pe un asfalt periculos
privesc imaginea mea amestecându-se cu turnurile înalte

totul mă duce cu gândul la Auschwitz,
doar că astăzi ardem ioni grei
în loc de oameni...