“- Pentru tine nu există piedici !”
scrie cu litere colorate
pe cana mea de cafea
plină ochi cu licoarea zorilor.
O ridic de pe masă
cu două mâini în formă de căuș
și sorb din nurii zilei
ce îmi vor trezi cenușa la viață.
Biiineeeeeiiiiii.........
Aburii ce se ridică în fuioare,
respirația bobului negru,
îmi mângâie pântecul gândurilor
în murmurul de neliniște al stelelor.
Ziua vine ca un șarpe
cu doi ochi și două trupuri
cumva pregătindu-se să alunce
dinspre vis către somnul cel leneș
ce pândește răbdător sub sălcii.
Mai sorb o gură și... încet,
în șuier de flaut,
reptila își începu dansul său amețitor
despicând secundele cu vârful limbii.
“- Pentru tine nu există piedici !”
răzbate ecoul cu sunete colorate.
Încă un sărut complice nopții,
mai fur și o gură de cafea
privind neputincios la umbra mea,
aflată deja în chinurile facerii.