Era o zi calda,
chiar toridä
si totusi era rece in sufletul meu.
Imi plimbam pasii anevoiosi
prin nisipuri aurii,
calauzit de ginduri fugare,
iar marea imi säruta pärul,
cu stropi calzi,
ca niste picäturi de rouä,
pe care le pierdusem intr-o clipä,
atunci cind te-am iubit.
Incercam sa mä dezbrac de corsetul timpului
si sä-mi indrept privirea catre orizont
in asteptarea ta,
mäcar un semn stingher sä vinä de la tine ...
doar vintul, imi cinta simfonia lui
prin scoici pustii de atita asteptare.
Ingenuncheat de multe ore triste,
tinindu-mi inima in pumni,
o udam cu lacrimi.
Imi doream sä o pot därui
märii, vintului, scoicilor
dar nu puteam, pentru ca iti era promisa tie.
Si tu ?
Doar pasi täcuti, undeva, departe.
Voiam sa zbor spre tine,
sä te iau in brate,
sä-ti spun cit de mult te iubesc,
sä-mi odihnesc aripile pe umärul tau,
iar tu sä-mi alini suferinta, dar ...
aripile imi erau prea scurte
si nu ajungeau pinä la tine.

De mult nu te mai astept.
Doar gindul meu
cutreierä valurile amintirilor
si obosit se asazä lingä tine,
cu speranta de a-l bäga in seamä.
Dar tu,
doar pasi täcuti,
indreptati spre undeva, spre departe.