Încă mă tăvălesc în dulceața bolii care
Mai există și
Nu-ți îngăduie să râzi,
Să plângi,
Să tușești,
Să strănuți...
Mi-e dor de zâmbetu-i descompus...
Plânsul florilor îmi aduce
Miresme funebre și gust de dureri.
Sufletele s-au spulberat senzual
Ca o iubire vaporoasă,
Dar
Ce-aș poposi în brațele ei!