Neîngăduită dragoste

Ce poți să faci
C-o dragoste ce nu-i la locul ei ?
Nu poți s-o taci.
Nu poți s-o-ngopi sub plapumă de flori de tei.
Nu poți s-o spui;
Și de-o șoptești: ori inima ori sufletul ți le răpui.

Încet,
Þi se adună valuri mari în piept,
De dor,
Și-n ochi umbriți țâșnesc și picură ușor,
Cuvintele adânc închise sub al inimii zăvor,
Pe perna cu o pasăre, o floare de cireș și-un nor.

Apoi,
Șuvoi,
Curg blânde ploi,
Peste cuvântul noi,
Și-o boare cu mireasmă de trifoi,
Încheagă-o spuză aurie, pe-al trupului noroi.

Se spală inima cu rouă din floarea colilie,
Și suferința care numai ea o știe,
Devine mai ușor de dus,
Pe când un înger coborât de sus,
În lacrimi cald adie,
Pe dragostea ce viața ți-o sfâșie.


Aceeași rugăminte de a alinia la centrul paginii rândurile.