vibrând prin aerul cald se înalță un arcuș de vioară
bucureștiul ca un zmeu de hârtie acoperind soarele
fete bătrâne țes pânză albă de nori la fereastre
bărbați pe calea victoriei trec surâzând

e liniștea după-amiezelor aurii ascunse în lemnul mobilei vechi
dantele brocarturi cutii muzicale și-un câine de pluș
adorm cuminți într-un apus de caldarâm fierbinte

perdeaua ascunde ovalul feței ce-a fost odată vie
e secetă isarlâcul tace a bragă narghilele și praf
prin mahalale gri aprige șișuri pregătesc înserarea

și peste umbre sinilii alunecă pasul
prin sărindar sau curtea-veche poeți desculți
își sinucid alene veacul

bucureștiul se citește pe îndelete
privindu-l din trăsură la pas
flașneta e veche papagalul e orb
cutia milei prea goală

astfel cânta vioara lustragiului de vise
un mic poem în luna lui mai
spirale înalte și fum cenușă de stele într-o bodegă la capăt de drum



asculta poezia in lectura autoarei