Sunt trist și abătut de peste două zile,
Aștept cu nerăbdare o veste de la tine.
Mi-e sufletul pustiu și mintea tulburată,
Nu știu nimic de tine, ești oare supărată?
Deschid calculatorul, speranțele-s deșarte,
Mesajul de la tine e totuși prea departe.
Din cinci în cinci minute mă tot loghez din nou,
Răceala mă cuprinde, mă simt ca-ntr-un cavou.

Mi-ai dat mii de speranțe, curaj și bucurie
Speram într-o frumoasă și caldă prietenie.
Pluteam de fericire, visam tot mai frumos
Mă simțeam așa bine, ca-n sânul lui Cristos.

Acum sunt ca un vultur cu-aripile tăiate
Am revenit la trista și cruda realitate.
Dac-am greșit, iubito, te rog frumos mă iartă,
Și scrie-mi doua vorbe, cum o faceai odată.
Sunt om și eu, nu merit, nu mă mai pedepsi,
Să fim măcar prieteni, de nu mă poți iubi!

De ce, o, Doamne Sfinte așa îmi e sortit,
Să n-am nici o iubită, oare cu ce-am gresit?
Am ochii plini de lacrimi, nu știu ce să mai spun.
Rămân în așteptare și-ncerc să mă adun.