Elena? Un nume ce vine din veacuri,
Îl au unele fete de la noi și din lume,
Ea poartă și-o cruce ce-i plină de leacuri,
Ușoară sau grea, ce-i face renume.

De-i cea din istorii sau cea din poveste,
De-i fată sau mamă, Elena-i un har,
E floare din seră sau cea de pe creste
Ce-și varsă parfumul, Elena-i un dar!

Când ea este mamă, izvor de viață,
Își creste copii cu aripi de vânt,
Cu zâmbet pe buze, mereu îi învață
Să fie cristalul, o floare , un cânt.

Când ea e soție puteri îți pulsează
Alături de tine, oriunde, oricând.
Simbol al iubirii, Elena visează
Să-ajungă la stele, spre-nalturi zburând.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Frumoasă mi-e fata când pleacă la horă,
Îmi spune Elena, cu zâmbet hoinar,
Prea mulți își doreau să mi-o ducă de noră,
S-o fure ar vrea! Dar e în zadar.

Frumoasă-i Elena, un nume-n istorii,
Simbol al puterii, credințe-i creștine,
Pe unde ea trece, aduce victorii,
Chiar dacă adesea, sfidează destine.

Frumoasă-i Elena? Frumoasă!
21.05.2007 Corneliu