port transparențele femeilor ce s-au născut una pe alta
în familia mea călătoare
totul e primit cu împrumut
nimic nu e al meu din mine
sălbăticia intactă dezgustul în fața porțelanurilor fine
mierea zâmbetului prevestind a nori vineții
adun sentimente fără memorie
joc larg și nu pierd niciodată la ruleta rusească



aici locuiesc eu într-o lumină de mai
e liniște soarele îmi desenează copaci
ierburi înalte cu sevă răcoroasă cuvintele



sunt femeia nisipurilor niciodată risipite-ndeajuns
mă adăpostesc în mine și tac
nu știe nimeni că sunt aici
au să mă caute până târziu înspre seară
mă vor găsi în cele din urmă
simplu firesc alcătuindu-mă din transparențe

asculta poezia in lectura autoarei