Deschide-mă la suflet și ia tot mărunțișul de-acolo
cumpără pâine și busuioc de la bătrânii care-și uită data de naștere.
Restul de bani dă-i-l copilului țigan în costum de leu de sub talpă.
Inimile se schimbă între ele ca pinguinii să nu moară de frig.

În genunchi umblă costumul de leu din copil
cu mâinile murdare adună de pe jos chiștoace de țigări și furnici
“Üite struguri, mamă! Ia! Buni, miros a motorină!”
tunelul duhnește, cerșetorii nasc pe rând.

Când i se spânzură iudele de gât
când pavelii, tomii își toarnă benzină pe pene și Tarkovski creează Nostalgia
Dumnezeu încape într-un costum de leu.