bursa poeților e în scădere inflația de cuvinte a crescut

pentru excentrici
s-a înființat piața diplomaților fără viitor literar
contra serviciu la sfârșitul zilei de lucru poți tocmi zilieri

ratatul artistic e ca fata-n casă:

duce gunoiul
spală/întinde/calcă rufele predecesorilor
face patul și pe cine doarme în el
(nu e cazul să fiți indignați: face din cuvinte)
șterge praful
gătește (mai ales ghiveci varză tocană)
și-o pune murături
linge blide (sau orice altceva subtil futil debil)
ține de urât până vine lumina (chit că nu vine)

numai în singurătate își scarpină coastele conștient că sunt
claviatură de os și
vârându-și limba șerpită în priza schuko
dându-și capul pe spate
urlă ca un câine în prezența sunetelor înalte
(asta l-a inspirat pe autorul scrierii Mihail câine de circ)

idolul său este Homo faber
cară permanent în raniță un cric și asta
pentru că s-a săturat de răutățile copiilor de la bloc
nu mai suportă să i se strige în urmă:

’nalt ca o prăjinăăă... prost ca o găinăăă...

le arată el! când va întâlni un clasic va fi – cu ajutorul uneltei –
cu două clase peste

(și un vagon de dormit...
copiii i-au scris deja pe ușă cu creta: Ãl mai tare din parcare

iar asta
linie moartă înseamnă)