dacă am ști că am urcat în același tren
că numai câteva vagoane ne sunt potrivnice
ne-am strecura printre oameni și geamantane
și undeva la mijloc ne-am săruta pe-o scară
apoi am desena pe acoperisul trenului
o hartă numai a noastră și la o cotitură
am sări fară bagaje într-o apă mare
ne-am îngropa hainele ude la mal
și de pe un gard am fura două pânze albe
cu care ne-am acoperi și ne-am alege nume noi
eu te-aș numi depărtare tu m-ai chema uitare
am tot merge ne-am face mici tot mai mici
până am dispărea la un capăt de drum
la un început de cer ținându-ne de mână
tu depărtarea mea eu uitarea noastră