Fără tine

Eclipsat
coseam rănile iubirii
aruncându-mă sub enerva lumii
pentru un strop din absolut.
Imi lăsam
trăirile-n gunoi
doar ca tu să fii…in mine.
Infricoșat îmi deschideam
spre tine brațele
și-un înger îngrădit în păcat
îmi râdea…antipatic.
Naiv scriam
poem de dragoste
pe palma ta uscată și rece
iar fiece tact
pe care îl trăiam fără tine
îmi părea
un ocean de singurătate
și
un noian de tristețe fără limite.