timpul te vizitează, îți lasă suvenirurile,
răni, rime, riduri, râde și pleacă grăbit
dar eu am învățat să mă apăr de darul lui
- cal troian strecurat printre vise -
trag uitarea peste mine
ca pe o plapumă de mătase...

sunt cetate
asediată de amintiri tropăind timpul
îmi zguduie temeliile sufletului
unde să fug?
un Dumnezeu senil și homeless
târându-și bibliile jerpelite mătăniile
snowglobes cu ierusalimul cu vaticanul
coranul cu surele una peste alta crucea de lemn
crucea de malta icoane iubirea de aproape
psalmii sticle de Cola cu apă sfințită mir
lumânări tămîie într-un cărucior de supermarket
mă înspăimântă
cînd intinde brațul învinețit
de înțepături
cînd prin cămașa ruptă
își arată trupul flagelat

nu știu
poate e târziu
poate e încă timp
mai am se pare un anotimp
sau două
și eu și tu avem nevoie de o minciună nouă
un alt Olimp.