mai ții minte când dorințele se-nghesuiau sub geana zilei
secundele alergau mute îmbrăcând păreri
le așezam de fiecare dată pe pervazul inimii
captivând tăcerile sub talpa norilor
desculță indescifrabil pășeam peste iubirile unui anotimp
în acorduri de stele căzătoare
plimbări printre gânduri peste cuvintele înjumătățite
te așteptam în rânduri nescrise

ne așezam din când în când sub salcâmul în floare
tristețile se depănau ca niște himere în goliciunea transfigurată mocnit
te recunosc după aburul pâinii frânte
în zile de iunie cu cireșe la urechi

mi-ai pus sufletul obol în pragul unei rugăciuni de seară
credința se naște zidită pe la răscruci de vremuri
îngerul se apleacă peste umărul stâng
risipind distanțele dintre brațe

umbra infinitului se perinda peste privirea-ți jucăușă
între lumină și întuneric
doar potecile vlăguite de sensuri
rămân suspendate de marginea cerului

încremenită ziua își caută buimacă gemenii
jucând haotic roșul tresare arzând între zodii
chipul feciorelnic al nopții
e vremea

să ne căutăm