m-am trezit în culoarul alb de așteptare
rece și dur
în care ecoul pașilor denunță un sacrilegiu
labirint desfășurat cu răbdare în miezul unui ghețar
încerc să ghicesc îndărătul fiecărei uși minotaurul
ariana apare când te aștepți mai puțin
un fulger globular simțit înăuntru cu încetinitorul
își poartă bandajele strâns ca pe un corset
nu bagă pe nimeni în seamă
câteva șuvițe într-o culoare încă murdară i se lipesc de obraji
un tablou la fel de lipsit de emoție
ca o statuetă de ceară
îi ghicesc dedesubt freamătul creierului
și mâncărimea căreia i se abandonează
semn că toate se vindecă
și amintirea