pe strada aceasta fără acoperișuri
zidurile se înfig în lună
ca pietrele în carnea târfei dulci
imemoriale

câinii urlă întotdeauna la oră fixă
deși nu mai e niciun ceas întreg

țâșnitoarea din colț ruginește perplex
de când nimeni nu îi mai caută buza
am mai fost pe aici
știu după sete

niște mesteceni scurtați din topor
încercuiesc silueta de cretă
în care stai cu genunchii în dinți
și aștepți

să nu ajung niciodată la timp

___
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.