Din dor de zborul liber si cautare muta
mi te-ai dospit in singe, crescind insinuant,
profana intrupare din inger si amant
pornit sa cucereasca si ultima reduta.

Mi-ai leganat surisul, m-ai respirat din sori
si-ai pravalit in mine de patimi arabescuri
ce si-au gasit sfirsitul in sute de eresuri
cernute-n gri tacere de arbori fara flori.

Am invatat de-atunci sa nu intreb, sa uit, sa mint -
Tot asteptind destinul sa invirta roata
in maluri de cuvint mi-am scrijelat mormint.

Dar astazi toamna m-a imbratisat altfel
si am pasit la bratu-i catre o alta zare,
convalescenta inca, dar zimbind increzatoare.

10.09.2002