Ne vindem sufletele prin poezie
incercand sa parem
mai bogati in sentimente decat ceilalti.
In bazarul tarabelor cu suflete deschise
poti gasi de exemplu:
o incercare de definitie a cuvantului,
o rana deschisa de singuratate,
vreo doua,trei stari de extaz datorate iubirii,
o declaratie de sinucidere,
o descriere a unui copac prin cuvinte de toamna,
sau vreun manifest care a gresit bazarul...
Interesant e ca atunci cand citesti un exponat
nu poti vedea varsta
celui ce-si vinde sufletul.
Ieri am gasit unul care vorbea despre moarte
si am crezut ca trebuie sa fie cineva foarte batran.
Dar m-am mirat citind varsta in josul paginii,
doar nouasprazece ani.
Mi-am spus ca cineva incerca sa se joace
folosind cuvinte mari...
Dar daca intr-adevar acest suflet
simtea Sfarsit si voia sa-si vanda moartea
in poezia pe care am cumparat-o eu citind-o?