Vantul imi tremura lipsa ta
la alungirea secundei prin inima
cand pana si stropii de ploaie
stau parca agatati de marginea lunii
si-n tremur lung de noapte
eu te astept ridicandu-mi amintirea
pe ultimul val al setei de tine
ma scutur de noapte , vantul cugeta amor
te prind de versuri intim si cobor
la tine-n nemurire ...
tu ma saruti , din prafuri ma aduni
colier gandurilor tale fara pata
apoi , la trezirea mea inganata de ingeri
imi lasi scantei pe suflet lin sa arda
durerea adunata-n viata dusa-n brazda !
ne cern stelele iubirea lor albastra
din vremuri nestiute tesuta intelept
ma las in picuri adiind la tine-n piept
tu ma cuprinzi in nesfarsit balans
cu trupul rasfirat prin univers a dans ,
iradiem lumina-n cer si gauri negre
uitand de vise , viata si tenebre !