Nelinistea puternica din ochii mei
Te ameteste cu coniacul amarui.
Te-ai ferecat de-atingerea sperantei
Si ma orbesti plangand cu ochii tai satui.

Deslusesc usor bucuria otravita
Si pasiunea blanda prefacuta-n scrum.
Iertare-ti cer, iubite, -nnamolita
In amintiri ce dor si transformate-n fum.

Eva simte-n coapsele de pacatoasa
Durerea amortita inca in Adam,
Si plange acum in mine furioasa
Caci cu nestiinta incet te otraveam.