Poate de mult m-ai dat uitării,
sau poate gândul meu nebun
te pierde ceas de ceas...
unde-ai rămas?
unde ești
tu, zâna în roz?
Ce alte zăpezi te-au nins?
Ce alte povești?
Eu sunt aici la fel ca altă dat....
îngenunchiez în fața ta,
mă pierd în ochii tăi negri ca noaptea...
noaptea dintre noi
amândoi...
și zăpada...și copacii ..
și tu...
suntem ingenunchiați...
mă uit la tine
ca la o icoană veche și ai ochii închiși ...
cerul iși plânge peste noi rănile...
cărările...
și tu nu esti ...
sărutul meu fugar te trezește din visare,
rătăcești, mă amăgești
și ai buzele atât de amare...
mâinile îți zboară flămânde către mine....
de tine...așteptare si dor...și durere...
și așteptare de tine...
de mine...de noi...
și mâinile tale deja liană gatului meu...
și zburăm amândoi într-un singur vis...
tu zâmbești amintirii mele...
și ai ochiul sufletului închis...
și ardem amândoi într-un foc mistuitor...
ramâne în urma nostră
cenușă,
jalnică-n ruine...
iubire și dor...
amarnic de tine, de mine!