Nu poți fi zeiță,
mi-ai spus asta
demult
atunci când
fumai la fereastra
dintre noi amândoi,
aceea care avea
geamurile inghețate
pline de neaua
care căzuse azi noapte.
Jucai cu sentimentele
noastre
argintiu-albastre
baba-oarba,
le-aruncai înspre mine
printre rotocoalele de fum
peste drum,
mă-ntrebai
daca mi-e milă de iarba
de sub picioarele tale
aplecată-n durere
așa
ca un semn de-ntrebare...
Râdeai...!
Dezamăgirea e atât de amară
de-aseară...
nici tu nu poți să fii zeu
dragul meu!