M-au trimis frunzele pe alee sa le calc,
M-am indobitocit prin ele,
Apoi am mers la pat sa zac:
N-am mai zarit de-atunci decat probleme.

Noapte-am iesit prin cimitir,
La foc de tabara si vin,
Iar cu amicii de delir
Am revenit in vechi suspin.

Sunt secole, ba chiar milenii
De cand m-avant in cuaternar.
Nu noule, sa nu te sperii,
N-am sa te scot din calendar.

Si stii, de-ar fi sa treci cuminte
In vreo despartitura noua,
Sa nu te-nfrici! Mergi inainte!
Noi toti, cei vechi, vom fi doar roua.

Scurt timp, putin. Ne vom evapora.
Si cine stie? Poate ca ne vom regasi
Noi toti, cei tristi, moderni candva.
Colo, departe,-n Infinit ne vom iubi.

Nu, nu m-am imbatat ca ei.
Gandirea-mi este clara.
S-o credeti voi, dar sunt toti rai;
Stiu mintea sa o doara:

Din creierele vechi de-odinioara,
Au confectionat sirag,
L-au pus la gat in semn de fala
Si au pornit 'narmati la om pribeag.

Iar drumul meu s-a continuat in seara,
La cerere-a toti voi,
Nu catre patul stramb de-atata boala
Ci la fericea lipsa de nevoi.