* * *

am doar un câine si nici pe acela
nu l-am vazut vreodata. l-am adulmecat doar
si i-am soptit în taina pe înserat când deveneam una
cu arborii vechi cu aerul cu somnul moale al pruncilor
i-am soptit aratându-i carnea si oasele: hai cutu-cutu.
n-a venit nu s-a apropiat niciodata desi
de jur împrejur auzeam numai vertebre rupându-se
clefait de falci plesnete de piei jupuite si
chiotele celor devorati pâna la maduva.
ai venit în schimb tu pe care te stiu doar ca umbra
cuprinsa în umbra mea precum si dupa mirosul tau
de catea.

nici nu stiu cine face mai bine
umbra pamântului - eu sau ea. nici nu stiu daca
inima mea mai pompeaza sânge în mine si nu-l deverseaza
strain de gându-mi de tot ce înteleg în animalul ei întreg
într-un peste sau într-o pasare. si nici pe mine
nu ma mai stiu asa cum eram când mi-era sete
si fluieram. de aceea scriu si rescriu cu povara gândului
ca mâine ma voi vedea jigodie trista fara rost risipita
adulmecându-se pe sine în oglinzi gata
sa muste si sa smulga din osul sau din dulce carnea sa umbrita.(UMBRE)