-Tu altfel vezi trairea
si altfel adormirea.
In intuneric plansul tau
se rupe-n aer
sorbit de nori
in valuri de vant si de lumina.

O lume ai creat si ea nu este,
un zid ai ridicat
intre noi doi.

Astepti surasul meu
in visul tau cu iele,
sa-ti incalzeasca sufletul racit
si trist
luat din stele.


-Ingenucheata,delirand sarutul
in fluturi galbeni, violet si albi,
ma cauti in ceata din varstele de ieri.
Ce poate gura ta de sare sa mai spuna?
Esti obosita,
pana la mine, in sfera mea,
mai ai sa treci prin mii de ani.
La fel, ca un strain,
ce sunt aici,
plec mai departe,
suntem ai amintirii,
sting lumina.
Tu, vei ramane, aici,
mereu a mea,
in parul tau bogat zapezi,
nisipuri, pustiuri si oceane.
Fii fericita, ai trairea!