Orele se scurg greu
cu un sunet ruginit
purtand cu ele ganduri
inutile si dureroase.

Oamenii au uitat
sa se priveasca in ochi
pentru a-si striga
sinceritatea ascunsa.

Gandurile ne string piepturile
ca o chinga rigida
formata din intrebari
fara raspuns.

Am gasit un cuvant
frumos si delicat
insa o pala de vant
mi l-a rapit.

Durerea are un gust
dulce si imbietor
zambind complice
catre iluziile pe care le traim.

Amagirea este religia noastra
careia ne inchinam
zdrobindu-ne genunchii
in tarana insetata de adevar.

A trai, a devenit un chin
din care ne infruptam
hulpavi si nerabdatori
sperand ca vom renaste.

Simti biciurile
ce danseaza haotic
in jurul nostru
crestandu-ne trupul obosit?

Vezi lumina
care ne arde ochii
lasandu-ne prada
unui intuneric neiertator?

Auzi urletele disperate
ale sufletelor patimase
care nu au avut curajul
sa traiasca?

Mirosi sudoarea
trupului contorsionat
de neputinta
implinirii?

Gusti picaturile amare
care se scurg
pe un obraz
impietrit?