Si nu ca as merita ...
Sa am ce nu-i al meu
Dar ma pierd mereu prin labirint
Simtind stafia sufletului tau

Incerc sa zbor, sa-mi recapat zelul de altadata
Dar ma lovesc din nou de sticla clopotului tau
Ma scald in ape adanci si intunecoase
Si mor sa ajung sa te caut in abisul infumurat

Timpul de afara imi zambeste si el
Pe coltul gurii si razand isteric
Imi sufla vantu-n geamuri
Rasunand taietor in odaia incremenita

Si trupu-mi arde si sufletu-mi zboara
Sa te cate in abisuri astrale
Se duce incruntat si orgolios
Salta aprig precum o stea cazatoare
Pe bolta ochilor, arde odata si se stinge...

Si nu ca as merita sa te am
Dar raman vesnic afectat de nucleul-ti din titan
Vesnic captiv pe orbita-ti eliptica
Cand aproape, cand departe si patruns adanc
De necrutatoarele unde gravitationale

Si nu ca m-ai merita intr-un fel
Dar in stele sta scris ca iti apartin..