Mai tii minte primavara din ochii mei
in care iti cresteam florile ,
din care-ti udam emotiile ,
Mai aproape de tine era fiorul
zbaterii fara aripi din care ingerii
se inspirau in zborul lor peste inima ,
Totul aducea cu lacrima intaiului cuvant
din care ti-am soptit mai demult vers
si din care tu , minune din vis
ti-ai adapat sperantele , rugile
si privindu-ma inocenta ai marturisit
ca nu-i fior mai tandru decat dorul
si nu-i chemare mai aproape ca iubirea ...
Sarman sufletul meu prea inecat in dorurile tale
te plange si acum din departare
si prin magia nestiutului celest
iti duce-n vise paradis , prin vant noptatec
iti striga-n clipa fericiri , prin soapta lunii
gata sa te farmece cu tacerea ei argintie .

Caci nu-i chemare mai aproape ca iubirea
si nu-i fior mai lung ca despartirea
iubita mea , din zarile albastre
iubita mea departe , dincolo de astre !