Nu mai simt ploaia care picura timida...
Nu mai simt nici prapastia avida.

Tacerea ma cuprinde fara echivoc,
Tiganca ghiceste tacuta in ghioc.
"E doar o taina ce nu poate fi ghicita,
Poate o inima ranita...
Sau un abis intunecat"-
In sertarul tau uitat.

Nu mai sunt raurile ce stau,
Nici parerile dureroase,
Vrajitorii ce cautau
Ale nemuririi oase.

Oase dezgolite, pacatoase
Ce nu sufera Raiul,
Dar prea pacatoase
Pentru a gasi iadul....

Mi-e teama sa caut lumanarea
Ce s-a stins cu ultima toamna...
Nu mai simt nici chemarea
Ce-mi incalzea mana....

Sa cred ca atat mi-a fost menit,
Sa condamn destinul dorit?

Imi venea atat de usor sa lansez un protest,
Sa chem puterile necunoscute
Ce treceau toate un test
Cu intrebari tacute....

A aparut din nou tacerea in cuvintele mele...
Si-a lasat mantia in prag,asteapta....
Stie ca nu-mi voi indeplini dorintele.
Nu spune nimic.....doar asteapta.

A disparut si haina si tacerea...
Am venit...