pe fata cicatrizata a lunii
mana mea spaima (cea singura)
ridica dalele gri
de-deasuprele scrierii.

(imi amestec cu grija saliva
in bazinul electrolitic de lipsa
sarut ca si cum as vrea sa ma curga
povestea prin grilajul neindesit
pe o gigantica placa de surf-
prima tableta e
intotdeauna alba

unde sunt spatiile unde sunt trapele
sub coaja festiva a plangerii
gasesc o vestimentatie cadrilata
mana mea mangaie aceasta retea
ii alinta blana tarcata
si ante-dessous-urile in carouri

inca imi simt
ascendentul patrat
daca schimb paleta se vad pete de urma
dar dupa mine vine intotdeauna
potopul poligonal-
celelalte tablete
in culori delimitate si vii
toate trecute si toate zgariate
prin patru colturile blestemate
pavand toate locurile pe unde-am murit


si ah nu mai
latra explozia intarziata
pe sub mana mea nedefinita ca o grenada
rezolvand in sfarsit
post-posibilul
des-cuadratura)