O, măscărici, te joci în frig
izbind timpane înghețate

Pe clădirile orașului
cu zugrăveala scorojită rânjesc azi
aceleași înscripțiile incifrate

În buzunarul meu se rostogolesc
doar două monede tocite

Pe caldarâmul zgâriat
de cochilii vinete
ca niște buze de mort,
ușor sidefii.
se-adună, măturate de șfichiuirile vântului,
câteva frunze pierdute
din anii trecuți și hârtii păstrate-n zadar

Astfel mi-a zburat speranța
și nici măcar n-am observat.

Tu încă mai bați, inimă-măscărici
Puțin mai goală și mai însingurată