Ti-ai curatat subtil textura
inlaturand
orice urma de atingere
cunoscuta,
te-ai hotarat sa afisezi doar
postura fara pene,
jumulita,
precum conceptiile unei nopti de cosmar,
sau a unei minti
prinse intr-o menghina de sticla,
sa vedem si noi
apasarea.
Preferai un cosmar inteligibil,
cu subiect si fundal,
uite,
pamantul mustind de pietre
zvantate,
neprefacute inca in stane,
mimand soliditatea,
si acum vine randul tau
sa te cureti subtil de textura
si sa te lipesti in peisaj
alunecand printre crapaturile de vant
cu frunzele lasate la lumina
sa fluture,
atarnand,
cazand in jurul centrului meu.
Iti astup ranile cu pamant
colorat in rosu,
strans in pungi sa imite sangele,
o noua tehnica a frustrarii,
sau o noua metoda
de a ma urmari ca pe o atractie finala,
uite,
cu fiecare rasuflare alung
miliarde
de minti, deschise, perforate,
gata sa absoarba
orice miscare subtila
care te indeamna
spre mine.