La inceput de zi ca de obicei
La lasarea serii ca de obicei
Se trezesc la viata
Doar ca sa adoarma din nou dupa.


Conditionate de ciclul diurn
Ingradite de viata si de moarte
Rutina zilnica le insfaca pe rand
Cu ghiare puternice, ascutite.


Iluzia lor e frumoasa
Noaptea lor le amorteste complet
Ziua le da impresia ca traiesc cu adevarat
Si sfidand omul, se dezintegreaza usor.


Ochii lor nu mai vad de mult
Simturile lor-moarte
Si se descompun fara sa-si dea seama;
Iluzia frumoaselor cadavre.


Puterea e parghia lor
Si se tin cu dintii de ea pana cand
Ultimul graunte de nisip cade;
Timpul lor s-a sfarsit.


Isi dau seama ca s-au irosit
Prea putine dintre ele,
Majoritatea mor oarbe,cu ochii albi, linistiti
Convinse ca au avut cuvantul.
Biete, sarmane necuvantatoare...