Nimic nu e în lume în van sau fără rost,
Nimic nu e în viață, ceva ce n-a mai fost,
Revine iar în scenă, tot ce-a mai fost odată,
Căci viața ca și moartea e-o piesă repetată.

Sunt anii minunati,când ești copil hoinar
Scutit fiind de griji, de greu nu ai habar,
Atunci ție ți se pare că ești pe tot stăpân
Iubire,adorare și farmec se pătrund.

Adolescent fiind, în grabă ai vrea sa crești
Să știi a lumii taine, să-nveti și să iubești,
O viață întreagă mereu înfrunți destinul
Și el piedici îți pune în cale cu duiumul.

Norocul iți oferă drum drept spre înalte piscuri
Neșansa te coboară în negrele abisuri
Nimic nu-i întâmplare, nimic nu-i dăruit
Afară de ceea ce-n viață ție ți-a fost sortit.

Așa că tu urmează-ți a vieții tale vaduri
Și luptă pentru vise și mori pentru idealuri
Mereu alergi în viață ,la trap sau la galop
De vină e destinul ,de-ajungi un biet cal schiop.

Căci ăsta-i mersul lumii,unii în vârf de valuri
Alții, doar azvârliti ,epave înspre maluri.
Unii iși petrec viața în valuri de plăceri
Iar alții au doar parte, de chinuri și dureri.

Deși același soare ne luminează-n zori
Și-aceeași lumânare îți stă la cap când mori,
Viața are o altă dreaptă judecată
Deasupra unora e sabia, care să dea așteaptă.

Să lupți tu cu destinul e-o mare provocare
El e mărgea de sticlă ce strălucește-n soare
Și precum mărgica își schimbă des culoarea
Ce drumul tau croiește e numai întâmplarea.