Și totuși
bolnav de toate leucemiile tristeții
alergând prin spitale cu acele-n venă
și medicul amabil
cu zâmbetul lui mirosind a plastic

și totuși mi se deschide gura ca la nebuni

spunându-ți să vinzi
uită-te la tine cum tremuri
trebuie să ne ajuți și tu noi
nu putem face
totul

și totuși mi se deschide gura ca la nebuni
și strig:
sunt fericit,

mușcă și o să vezi
că-mi înflorește
carnea