Din cer de-azur
În prag de primavara,
Azi ciocârliile au început sa cânte,
Înalta-n aer liturghii
Pentru atâtea suflete pierdute.

În fata casei în pridvor
Trei rândunici,revin la cuibul lor
Trudind din zori pân-la-nserat
Trei cuiburi mici si-au reparat.

E casa mea ce zace în ruina
Ca ea în jur , poti vedea azi sute
Sub stresini vin iar rândunici
Dar cuiburile noastre sunt pierdute.

În curte nucu-i retezat
Si scosi din radacini sunt merii
Si prunii toti sunt azi uscati
E-un cimitir viu al durerii.

Pe strazi nimic,nu-i nici o urma
De parca oameni nici n-au existat,
E cimitirul plin pe dealuri
Si-un sat uitat si bombardat.

Si-acum ma-ntreb de ce si pentru cine
Atâtia oameni au pierit?
Si pentru cine va fi bine
Daca din sat întreg ,azi nu mai e nimic.

Din cer de-azur, în prag de primavara
Azi ciocârliile au început sa cânte
Înalta-n aer liturghii
Pentru nevinovate suflete pierdute.

Razboiul s-a mutat azi în Irak
Sunt oameni cei care îl fac?
Cand peste tot se-astern ruine
Mult trambitata libertate pentru cine vine?