Aș vrea să mă facă din piatră
Părintele omului vechi
Și cuvântul de viață nu-l sufle
Ci cald să mi-l spună-n urechi

Aș vrea să am trupul de marmură
Să fie un sculptor cu mine
Să am fața albă frumoasă
Și dungi negre să-mi picure-n vineri
mi-aș simți forma dulce sub daltă
o formă perfectă și-atât
să-mi țină un soclu privirea
și-un zâmbet uscat de urât

să-mi pară și plânsul și zborul
un joc de lumini pe materie
să tac, să privesc și să tac
în tăcerea ce n-o să mai sperie

m-aș întoarce spre fața ascunsă
luând chipuri de sfânt sau de fiară
să îmi crească organele aripi
poftind la materia solară

din piatră în piatră m-aș face făptură
doar ea e mereu ce n-a fost și-are pace
m-aș lăsa sub o daltă să-mi caute forma
acel ultim grăunte din mine ce tace