afumand cu o tzigare
gandurile-mi negre
astern un semn de mirare
peste zilele funebre

ma gasesc intreband oare,
cum si de ce totul doare,
stau fumand si ma intreb
ce se va mai intampla,
oare se va repeta.

recunosc ca aste versuri,
nu au rima, nu au ritm,
dar am si eu o-ntrebare:
viata are rima oare?

este viata-o poezie?
cu intamplari pe-o hartie?
asternute si cernute?
si de-un suflet trist facute?

"art poetica" se cheama,
viata ce este vazuta,
ca o foaie de jurnal,
si de romantici facuta.

de ce sunt oamenii astfel,
pusi de altii sa dispere,
de ce viata vrea sa faca,
sufletu-mi sa sufere?

totusi poate ma insel,
poate si eu am un tzel,
poate ca durerea trece,
si norocul ma petrece,

poate ca asta-i o faza,
poate ca este o plasa.
poate ca ea se va rupe,
poate sufletu-mi erupe,

poate ca nici nu iubesc,
poate ca innebunesc,
poate ca intrezaresc,
poate mi se nazaresc,

toate faptele trecute,
toate cate-au fost facute,
toate ce s-au intamplat,
tot ce s-a infiintat.

poate viata este doar,
o pagina-ntr-un jurnal,
lucru nedemn sau moral,
lucru normal sau contrar,
sau murdar si ordinar.

eu va-ntreb pe fiecare..
stiti ce este viata oare?