În parc plânge iarna
Și un trist muncitor
Strânge pe el haina
Negândind că-i muritor.
Și pleacă, se pierde prin piețe
Privind ale întunericului fețe,
Strângându-și iubita la un geam
Să-și aline al său alean.

Dar ea e moartă de ani
Și el o tot strigă mereu
Chiar și atunci când aruncă puținii bani
Pe sticla de vis greu.
Și pleacă înghețat, încet,
În parc plânge iar iarna,
Eu stau pe bancă și îngheț,
Și el strânge pe sicriu haina.