era femeia vietii lui,
trandafirasul roz
infipt adanc in inima lui mare
de barbat.
tipicar, ii stergea petalele
in fiecare seara
cu o carpa uda.
ii tragea mai aproape albine.
uneori si fluturi.
la ureche ii sufla aer cald
si muzica clasica, Vivaldi.
carnoasa, gura de floare
infatuata aspira cu pofta
sarutarile lui mature,
ofranda pentru
cumintenia-i subtila.
parfumul concentrat de femeie
adormita intre ierburi
ii strivea privirea ca o flacara,
ii fugarea noptile
ca un duh nepotolit al verii.
el il strangea
ca pe o seva dulce
in recipiente mici.
le punea apoi intr-ascuns
pe sub perne
sa nu-l deoache
uitatura ei de catifea.
o iubea protector,
de aceea culegea
cu penseta frunzele vestede.
pentru spini,
ca si pentru gherutele de pisica,
ascutea zilnic foarfeca de gradina.
si, din cand in cand,
preventiv,
ii taia si cate o radacina,
neimportanta, desigur.