presimt prin valvataia
albastra scanteile plansului
si moartea tesuturilor prin
florile de camp

aud clipa cand
ochii percep si traiesc viitorul, trosnind
si obrajii uscati ii simt
ca o viata unsa cu ulei si apoi aprinsa

refuz focul
acesta ce alearga spre cer
si timpul rugului stins il refuz
sa ploua etern peste pielea incretita

si sa ne nastem