Cad grăbite pe aleea
Site-ului cu poezele
Versuri moarte, vorba ceea,
Că nu-i greu să scrii chiftele.

Prin lumina estompată
De pe vechiu-mi monitor,
Visătoare trece-o fată
Cu-n poet cam bătrîior.

Ras în cap el, dintr-o poză,
Ne privește încruntat.
Ea, plutind ca sub hipnoză,
Lui i s-a abandonat.

Și turnîndu-i șoapte rele
Ea spera, clădind tentații,
Să primească zeci de stele,
El... i-a dat doar dedicații.

Și-a rugat-o să se miște,
Cure de slăbit să-nceapă,
Sport să facă, să nu riște
Blugii Klein să n-o încapă.

Ca exemplu el i-a dat-o
Pe Andreea lui Marin
Și i-a spus: "Ascultă fato,
Fii ca ea, ori nu te țin!"

Consumar-o săptămînă
(Calorii să nu depună)
Mulți căpșuni dați cu smîntînă...
Doar pe trup, sub clar de lună.

Și în plin sezon de muște,
Rupt de orișice religii,
El, bărbat cu gesturi bruște,
A-nvățat-o "bigi-bigi".

Dar cînd ea se pisicește,
La hîrjoană să-l corupă,
El pe dat’ o liniștește:
"Azi Rapidul joacă-n cupă!"

...........***...........

Ea e vers de primăvară,
El iubește toamna tristă.
Ea, o flacară hoinară,
El, o proză realistă...

Și-atîrnînd de-un fir de ată
Dragostea lor prea sonoră,
Merg așa... pe net și-n viață,
El poet și ea... minoră.