Sunt prizonier in cripta inimii,
Astept cu-nfrigurare venirea iernii!

Noaptea, primesc ratia de amor,
Esti tu, in vise, lumina in décor.

Jumatate din inima ta
Uneste universul, formeaza-o harta,
Citita-n stele sangerii de-o gloata.
Acum sunt pe cimentul rece,
M-am asezat sa te privesc, jumatate!

Inclin sa cred ca a ta urma,
Nu se mai afla in constelatia Zana.

Gresesc atunci cand ma ascund,
Reusesc sa fac din mine un boland.
Adorm si te visez in campia florilor,
Dezbracata de adierea frunzelor.
Iarba te mangaie formand o furtuna,
Norii albi te cuprind si te-alinta,
Astept in mijlocul gradinii ,plin de lumina.

Doresc sa ma afund mai mult in vis,
Roiesc ca si-o albina-n paradis.
Atomi plini de culoare ma-nconjoara,
Gasesc si cheia fericirii de-odinioara.
Oare e vis sau realitate?
Soapte se-aud in mii de soapte.
Te-mbata cu priviri de-un verde pal
Este culoare si lumina de opal!
Ingenunchez si iti soptesc:

Sunt prizonierul dragostei!
Si … te doresc!
.
.
.