Iubitule e toamnă,
Când vei pleca departe,
Mă vei lua cu tine
Ascunsă într-o carte?

Iubirea mea departe
Cu tine o să vină,
În ea o să te-nvălui
Ca nimbul pe regină.

Cănd frunza arămie
Deasupră-ți va cădea
E dorul meu de tine,
Voi fi ascunsă-n ea.

Când vântul toamnei
Va adia ușor
Voi fi de tine aproape,
Să-mi sting din al meu dor.

Cand ploaia rece
Va plânge-ncetișor
Voi fi tot eu iubite
Plângând de al tău dor.

În iarnă,
Fulgii albi de nea
Îti vor cădea pe buze
Cu sărutarea mea.

În nopțile de iarnă
Când e doar frig și ger
Tu nu uita iubite
Că frigu-i efemer.

Și caldele-mi săruturi
Mereu te-or însoți,
Voi fi de tine aproape
Ca zorile de zi.

În nopțile târzii ,
Cand fluturi albi s-or cerne,
Voi fi tot eu iubite
Să te sarut pe gene.

Și când din întâmplare,
Pe buze-ți vor cădea,
Să nu îi ștergi iubite
E sărutarea mea.

Și dacă depărtarea
Te face să mă uiți
Voi fi eu numai vântul
Ce nu știi să-l asculți.

Voi fi doar floarea albă
Ce-a răsărit devreme
Voi fi fetița dulce
Ascunsa în poeme.

Dar nu uita iubite
Când tu vei fi la greu,
Mereu voi fi cu tine
Să te-ocrotesc mereu.