De dor de tine
Pomii și-au nins frunzele;
Pietrele își crapă ochi
Iar eu rămân golit
Uitat de sine pe străzi pustii
Acolo unde liniștea plânge
Tocul pantofului tău,
Ce și-a lăsat ecoul
Adus din alte vremi
Când erau teii în floare
Și parfumul lor era și al tău,
eu mergeam tăcut alături...
Imi era teamă iubito
Să nu-ți tulbur frumusețea!
Trecători uitați în noapte
Te priveau, minune,
Uitam să mai exist
Căci unde erai tu
Nu mai era nimic
Și totul nu era
Decât în ochii tăi
Ce mi-au rămas în amintire
Icoană dulce a sufletului meu!